Semnalăm apariția primului volum din corespondența lui Edith Stein (n. 12 octombrie 1891 – 9 august 1942, la Auschwitz), „Autoportret în scrisori I (1916-1933)”, traducere și note de lect. Dan Siserman, la Editura Carmelitană. Aceste scrisori sunt mărturia vieții unei remarcabile tinere intelectuale, în care se reflectă împletite trei fire importante ale „lumii de ieri” (cum zicea Stefan Zweig despre acea epocă): 1. în acea perioadă, tânăra Edith Stein excela în filosofie, era puternic legată de mediul mișcării fenomenologice și era asistenta la catedra marelui Edmund Husserl, însă treptat i se închideau toate căile academice pe motiv că era „femeie evreică”; 2. avem viața unei familii evreiești conservatore din Breslau pe fondul creșterii antisemitismului și zbuciumul păstrării identității evreiești, mama sa făcând o adevărată dramă din convertirea lui Edith la creștinism; 3. și avem mediul intelectual catolic (precum corespondența cu Jacques Maritain) și descoperirea treptată a spiritualității carmelitane. Sunt niște documente de epocă ale uneia dintre cele mai impresionante personalități ale vremii, din care aflăm atât curiozități (cum se trăia, ce se studia, sau viața privată a unor intelectuali acum de renume), cât și atitudinea oamenilor neputicioși în fața delirului politic crescând.
Este exemplară în acest sens scrisoarea adresată în aprilie 1933 papei Pius XI, pe care tânăra Edith Stein îl ruga să intervină public: „Ca fiică a poporului evreu, care prin harul lui Dumnezeu este fiică a Bisericii Catolice de unsprezece ani, îndrăznesc să împărtășesc părintelui creștinătății ceea ce este o sursă de neliniște pentru milioane de germani. De câteva săptămâni, suntem martorii în Germania a unor evenimente care implică un dispreț total pentru dreptate și umanitate, ca să nu mai vorbim de iubirea de aproapele. … Nu este această idolatrizare a rasei și a puterii de stat care este inoculată maselor prin intermediul radioului o erezie fățișă? …”
În 1942, la 50 de ani, avea să fie deportată la Auschwitz și ucisă în camerele de gazare. Ioan Paul II a proclamat-o „sfântă patronă a Europei”. Destinul ei este cutremurător, iar opera ei filosofică și teologică este de o profunzime mereu valabilă. Pentru cine dorește să o descopere pe Edith Stein se recomandă și volumul ei autobiografic „Din viața unei familii evreiești” sau „Intruducere în filosofie” (trad. Paul Gabriel Sandu), „Femeia. Întrebări și reflecții” (trad. Iulia Măldărășanu), „Constituția persoanei umane. Antropologie filosofică” (trad. Lorin Ghiman) sau „Texte spirituale” (trad. Wilhelm Tauwinkl) – toate la Editura Carmelitană. Introduceri accesibile în limba română în opera și viața lui Edith Stein se găsesc și la Editura Ratio&Revelatio, precum cartea lui Hannah Barbera Gerl-Falkowitz, „Lumina inexorabilă. Eseu despre filosofia si mistica lui Edith Stein” sau cartea lui Francesco Alfieri, „Problema individualității. Duns Scotus în gândirea lui Edith Stein”, respectiv cărțile Terezei Brîndușa-Palade de la editura Galaxia Gutenberg, „Castelul libertăţii interioare. Persoana în filozofia lui Edith Stein” sau „Raţiune, credinţă şi demnitate a omului. Despre viaţa şi gândirea lui Edith Stein”.
În următorul an va apărea și volumul II din „Autoportret în scrisori” (1933-1942)” (trad. Dan Siserman). Grație Ordinului Carmelitan de la Ciofliceni, Snagov, (în special Pr. Antonio Prestipino), oricine dorește acum să aprofundeze opera și viața lui Edith Stein, sau chiar să se încumete la o lucrare de licență, masterat sau doctorat, dispune de foarte mult material bibliografic de calitate și accesibil în limba română.
Leave a Reply